Confuzie!

April 11, 2009

VOLUM. Da volumul mai tare, da volumul mai incet. Aceasta este o expresie des uzitata de oameni cand se refera la sunet, si este gresit. Volumul este o notiune prin care se exprima cat spatiu fizic este ocupat de un obiect, fie el solid, lichid etc.

Sunetul perceput de oameni este un spectru microscopic din ceea ce numim frecventa. Frecventa este pretutindeni in univers, inclusiv lumina fiind o frecventa; in acustica, frecventa este definita de numarul de oscilatii produse pe o unitate de timp. Subiectul este enorm de mare, iar in aceste randuri incerc doar sa fac referinta la o mica parte din undele sonore.

In sunet cand spunem volum, de fapt ne referim la INTENSITATEA sunetului, sau mai bine spus la amplitudinea oscilatiilor in termeni fizici. Intensitatea se refera la efectul psihologic primar perceput si interpretat de creier, care-l produce amplitudinea asupra urechii umane.

Cum percepem sunetul? Sunetul este o unda mecanica produsa prin diferite metode ce se propaga longitudinal prin AER deobicei dar si lichid. Prin solid e putin mai complicat. Propagarea oscilatilor se face prin agitatia moleculelor din aer care produc sunetul propriu-zis.  Mai sus am subliniat aer, deoarece de exemplu in vid o unda mecanica NU are cum sa se propage. Deci daca ne ducem pe luna cu on PA de 200000W si dam totu la maxim nu vom auzi absolut nimic, deoarece luna nu are atmosfera. Asta apropo la cei ce viseaza izolatii acustice perfecte :). Viteza sunetului este in stransa legatura cu densitatea materialului prin care se propaga. Deci prin aer sunetul este transmis cu o viteza de apx. 345 m/s.

Cam atat pt postul asta ca tre sa-mi comand pizza :D. Continuarea in postul viitor. Pana atunci am doua intrebari pt voi: 1) de ce cand inhalam heliu vocea devine foarte pitzigaiata? si 2) ce va auzii urechea umana daca montam un PA de 200000W pe Marte si dam totu la maxim?


CUVANT INAINTE

November 30, 2008

Deci NU. Daca ai pretentia la o viata normala, clar domeniul muzicii (oricare ar fi ala) nu este pt tine….doar ca ascultator, iar in cazul asta, textul de fata nu e pentru tine. Poate aberez, nu zic nu, dar acum vorbesc cel putin din pct de vedere al orelor petrecute in fata pianului\computerului\microfonului\mixerului pt a atinge o oarecare performanta. Pt mine este destul de simplu si matematic; deci:

TEOREMA: Cu cat mai multe ore petrecute cu “instrumentul in brate” cu atat devii mai bun la ceea ce faci; asta in caz ca ai ceva predilectie si talent pentru ceea ce vrei sa obtii pe parcurs.

Unii ar considera asta tortura, dar ce am scris mai sus este general valabil nu numai pt audio si toata lumea stie asta mai mult sau mai putin, chiar daca anumiti NONAME decid, sau au posibilitatea financiara sa ocoleasca multe din problemele si impedimentele intervenite pe drum. Deja polologhia poate defalca intr-un milion de posibilitati subiectiv-discutabile si nu am de gand sa ma avant mai departe in fiolzofia si sociologia umana, deoarece nu acesta este domeniul la care pretind ca ma pricep.

Totusi pot sa spun ca, dupa parerea mea, calatoria este ceea ce conteaza, nu destinatia. Nu vom afla niciodata “how far does The Rabbit Hole goes”, asa ca macar putem sa ne bucuram de privelistea oferita de plimbare.  Deci cei care decid sa ocoleasca greul,… problema lor.

Muzica nu este o lege inscriptionata cu foc intr-un bolovan gigantic de granit. Este in primul rand un termen greu definibil. Putem definii aspectul fizic si matematic al sunetului care este bine inradacinat, obiectiv si acelasi pentru toata lumea. Insa, cand ajungem la aspectul psihologic sau estetic al sunetului, lucrurile incep s-o ia razna literalmente, iar discutiile ulterioare si mai rau. Pentru fiecare, muzica devine altceva, capata o “forma” anume in imaginatie, in simtire  si in gand. Am sa incerc sa fiu pe cat de obiectiv posibil in continuare, dar exact la granita dintre unda mecanica ce loveste timpanul si curentul electric ce trece prin neuroni pentru a descifra semnalul sonor. Asadar…


Salutari

November 30, 2008

Ma cheama Mihnea Irimia si acesta este unul din blogurile mele. Cine ma cunoaste, stie cu ce ma ocup. Pt cine nu stie, ma ocup si io putin cu muzica si cu dependentele sale intricate. Nu vreau sa dezvolt pe aceasta tema ca nu-mi place sa-mi fac singur reclama, sau chiar sa vorbesc despre mine. Nu pretind ca stiu complet cu ce se mananca lumea asta mare si ciudata a muzicii, dar de-a lungu vremii (10-11 ani de munca activa in domeniu) am inceput sa-mi construiesc subiectiv o proprie realitate la ceea ce observ (oameni, actiuni si interactiuni). Ce voi debita in continuare d-aici va fi un monolog legat mai mult de principii estetice si tehnice legate de partea de audio si de muzica, ce nu are prea mult de a face cu timpul sau cu tehnica aflata mereu in dezvoltare.  Ce-am vrut sa spun? sincer nici io poate nu prea am habar, dar am sa incerc sa ma adresez tehnicianului de studio, sunetistului de evenimente, incepatorului compozitor-orchestrator si celor ce vor sa guste macar putin din nectarul dulce-amar al muzicii. ‘Nough said.

PS: Nu sunt analfabet, dar imi place ca pe internet anumite cuvinte si litere sa le scriu in felul meu. Scuze anticipate daca insult vreun fonetician inrait.