Ianuarie

January 30, 2010

Ce luna frumoasa. Am cateva proiecte marunte in desfasurare, vreo 2 mari si cateva idei gigantice care sper sa apuc sa le pun in aplicare deceniu asta. Lucrez cand mai am chef la filmuletul care l-am facut de anul nou, filmat in FullHD in piata Constitutiei. Cand il termin o sa-l postez pe Vimeo.

In alta ordine de idei, am fost rugat sa scriu un post mai consistent despre Adam S3X-h; asa ca m-am zbatut sa creieresc cate ceva. Iata:

In primul rand camera unde sunt instalate trebuie sa aiba o absorbtie decenta de basi, deoarece monitoarele sunt capabile de a reproduce frecvente foarte joase cu o claritate uluitoare. Daca acustic camera nu e buna, atunci tot basul se va amesteca intr-o pasta care murdareste tot spectrul audio.

Le plac foarte mult dinamica, nu ca nu le-ar convenii si un material pompat si stors de orice fel de accente, numai ca pe ele se observa intr-adevar de ce un material cu dinamica este net superior unui material limitat la kilogram.

Pana la o anumita intenstitate, suna aproape la fel ca un monitor bun de studio. In momentul in care intensitatea trece de un anumit prag de decibeli, incepe deliciul auditiv.

“Esapamentul” lor este in fata si destul de mic pentru capacitatea lor, asa ca vara bagi o piesa, o dai tare si te racoresti la ventilatia produsa de bas :D. Este valabil si in cazul filmelor de groaza, thriller etc, unde evacuarea aerului este iar o aditie de adrenalina :).

Sunt cele mai bune”profesoare” pe care le-am cunoscut. Sa incerci sa mixezi ceva, cu material de referinta bun, este un adevarat challenge, si in momentul in care iti iese, sti ca ai ramas cu ceva din aceasta experienta si ai siguranta unui material impecabil.

Daca stai la bloc, din pacate uita-le si cauta un model mai mic. Cum am spus mai sus, le plac TARE. Acolo se simt cel mai bine. Altfel e ca si cum te-ai plimba cu un Ferrari prin gropile din Bucuresti. La fel cat de aiurea e sa limitezi o masina de viteza- la 50km/h, la fel de aiurea e sa limitezi S3x-h -urile la 50 de decibeli.

Din pacate limita de pret le face destul de exclusiviste. E greu sa aduni toti banii, si cand ii ai, parca mai sunt alte n lucruri care trebuie facute, dar pentru cine isi doreste calitate audio de referinta mondiala, nimic nu e mai important.

Nu prea mai poti asculta MP3uri, cel putin sub 192. Encodarea se simte destul de mult, iar p-alocuri este chiar deranjanta. Pentru cea mai buna calitate, trebuie doar material original cd sau dvd, sa nu existe dubii in privinta autenticitatii materialului.

Stereofonia care o creaza este una impresionanta. Daca materialul ascultat este unul bun, perceptia iti vizualizeaza dispunerea instrumentelor si raportul dintre ele intr-un cadru 3d amplu. Au un sunet consistent atat in imediata lor apropiere cat si in spatele camerei.

Cum am mai spus, sunt capabile sa reproduca frecvente foarte joase cu o claritate uimitoare. La comparatia unui mix facut pe alte sisteme, diferenta majora dintre ele si alte monitoare e facuta inclusiv de curatenia din spectrul joaselor si mediilor joase. De obicei aici lipsesc cele mai multe detalii.

Piese si artisiti care suna “cracanator”: Michael Jackson (cam tot); Tina Turner – Goldeneye, Michael Buble (cam tot); Beyonce (vreo 2-3 piese ies in evidenta); Britney (cateva); coloane sonore (dedic unul din posturile viitoare acestei analize); Craig David; Jamiroquai; Sade; Phil Collins; Al Jareau etc- si muzica clasica dar in interpretare buna, nu in interpretarea orchestrei pigmeilor din Tanzania.

Piese si artisti care suna ingrozitor: Shakira. Initial am zis ca nu e bun materialul, dar dupaia am ascultat un cd si m-am ingrozit. Saraca. Pink…  dezastru. Mixat in garaj (makes sense). Justin Timberlake; in cazul lui e o problema de gust. Personal, multe din orchestratiile lui si mixajele aferente ma oripileaza. Madonna – Confessions On A Dance Floor; pilaf. Bas infundat si inalte sa-ti plesneasca cerebelu. Oala. Mai caut zilele astea o var de album, ca cine stie; poate am ascultat ceva defect si ma insel. Mai sunt exemple, dar sa nu exageram :).

Cam atat pt ianuarie. Sper sa mai postez curand, daca nu ma loveste lenea….iar.


Salutari

November 30, 2008

Ma cheama Mihnea Irimia si acesta este unul din blogurile mele. Cine ma cunoaste, stie cu ce ma ocup. Pt cine nu stie, ma ocup si io putin cu muzica si cu dependentele sale intricate. Nu vreau sa dezvolt pe aceasta tema ca nu-mi place sa-mi fac singur reclama, sau chiar sa vorbesc despre mine. Nu pretind ca stiu complet cu ce se mananca lumea asta mare si ciudata a muzicii, dar de-a lungu vremii (10-11 ani de munca activa in domeniu) am inceput sa-mi construiesc subiectiv o proprie realitate la ceea ce observ (oameni, actiuni si interactiuni). Ce voi debita in continuare d-aici va fi un monolog legat mai mult de principii estetice si tehnice legate de partea de audio si de muzica, ce nu are prea mult de a face cu timpul sau cu tehnica aflata mereu in dezvoltare.  Ce-am vrut sa spun? sincer nici io poate nu prea am habar, dar am sa incerc sa ma adresez tehnicianului de studio, sunetistului de evenimente, incepatorului compozitor-orchestrator si celor ce vor sa guste macar putin din nectarul dulce-amar al muzicii. ‘Nough said.

PS: Nu sunt analfabet, dar imi place ca pe internet anumite cuvinte si litere sa le scriu in felul meu. Scuze anticipate daca insult vreun fonetician inrait.