Experiment

May 28, 2009

Continuand in tema expunerilor foarte scurte, am mai facut un experiment aseara cu o sticla de Coca Cola Zero.

Am folosit 2 blituri Canon 580EX II sincronizate prin Master-Slave si trase expuneri multiple; singurul element mobil din fotografie este lichidul. Sticla stand pe loc, am asamblat fotografia in Photoshop si am pastrat elementele care mi s-au parut mai interesante.

Per total a iesit foarte bine, desi s-ar mai fi putut lucra la diferite imbinari de lichid. Nu am stat prea mult pe ea, deoarece nu post-procesarea era testul, ci expunerile foarte scurte.

Mi se pare foarte interesanta combinarea de lumina calda cu lumina rece. Bineinteles ca a trebuit sa pictez lumina, deoarece nu am folosit filtre pe blituri, lumina in fotografiile initiale fiind neutra.

De asemenea, am observat incredibila definitie a celor 21 de megapixeli de pe canon 5d mark II. Am reusit sa scot O GARLA de detalii din expunere care nu erau vizibile, fara noise adaugat. Jos palaria.

Am adaugat fotografia cu EXIFul intact si la o rezolutie de 1200 pixeli latura mare, ca sa se mai observe putin din detalii. Expunere de apx 1/32.000. Dati click pe imagine pentru cea originala, pt ca cea de mai jos e crunch-uita si se vede urat de tot.

Coca-Cola Zero

Coca-Cola Zero

Advertisements

Hi-Speed 2

May 27, 2009

(continuare)

Uitandu-ne putin la istoria camerei de filmat si de fotografiat, observam ca expuneri foarte scurte si viteze foarte mari de cadre pe secunda, au fost obtinute cam de pe la inceputul secolului XX.

De remarcat faptul ca primele camere de mare viteza (cca 1929), trageau pelicula de 16mm cu peste 1000 de cadre pe secunda, toate angrenajele fiind mecanice. Primele expuneri inimaginabil de scurte au fost fost realizate de Harold Edgerton, profesor la MIT, in vederea observarii explozilor nucleare (cca 1940) in primele momente ale detonarii.

Instrumentul care realizeaza o astfel de expunere se numeste camera rapatronica, iar obiectivul este format dintr-un cilindru, un ansamblu de lentile si 2 filtre cu unghiul de polarizare al luminii pozitionat la 90* unul catre celalalt, pentru a bloca toata lumina care ar expune filmul fotografic; intre cele 2 filtre se afla o “celula Kerr”, derivata din efectul Kerr care este o schimbare in refractia unui material dupa ce a fost supus unui camp electric. Celula este ca o bobina foarte mica formata dintr-un nucleu lichid de nitrobenzen si dotat cu electrozi foarte mici, care in momentul declansarii actioneaza ca un obturator (aplicand un camp electric electrozilor, se schimba propietatzile de polarizare ale nitrobenzenului, rotind planul de polarizare  si permitind luminii sa treaca prin al doilea filtru, astfel incat sa impresioneze filmul cateva nanosecunde).

Nu stiu exact daca filmul folosit este vreun proces special sau pelicula simpla. Nu sunt sigur nici cum mecanismul de declansare al camerei este sincronizat cu detonarea. Aceste cadre sunt trase intre 1 si 40 de milisecunde dupa detonare.

Observam ca de-a lungul istoriei au fost inventate o sumedenie de tehnici de a trage cat mai multe cadre pe secunda, sau de a obtine expuneri cat mai mici; tehnici cu avantaje si dezavantaje, tehnici ce au fost dezvoltate sau abandonate. Motivul pentru care io cred ca aceste tehnici nu sunt disponibile amatorului-profesionist este ca necesita o foarte puternica iluminare si majoritatea echipamentelor necesare fiind high-end, costa foarte mult si sunt costisitoare ca ingrijire si folosire. Cu cat timpul de expunere devine mai mic, cu atat trebuie mai multa lumina, intrand in calcul si suprafata ce trebuie iluminata. Problema este ca pentru o filmare cu multe cadre, trebuie o lumina puternica si continua, element ce duce la o incalzire ingrozitoare a reflectoarelor. De exemplu luminile de la un test de coliziune dintre 2 autovehicule filmat cu foarte multe cadre pe secunda, se aprind doar pentru aproximativ 5 secunde, cat dureaza testul, altfel s-ar arde. Cat despre lumina necesara unei expuneri fotografice foarte scurte, ea nu este nevoie sa fie continua, dar conteaza foarte mult ce timp de raspuns si ce intensitate are in acest timp de raspuns, si cum este folosita in raport cu obturatorul daca acesta intra in calcul, etc.

Ziceam in postul trecut ce ar trebui facut ca sa obtinem cu o camera relativ obisnuita expuneri foarte scurte, peste capacitatea aparatului de declansare a obturatorului, si incheiasem prin a spune ca trebuie sa inlaturam obturatorul. Sincer asta este un truc foarte vechi in arsenalul fotografilor. Cum adica sa inlaturam obturatorul? Simplu. Il eliminam din calculul expunerii si nu ne folosim de el, prin expunere pe BULB sau pe expunere lunga.

Toata nebunia poate fi facuta cu orice aparat si minim un blitz extern. Atat. Bineinteles ca exista echipamente specializate pentru sincronizare la mare viteza, dar credeti-ma, nu va puteti apropia de ele ca pret; nici macar nu incercatzi sa le cautati (Vezi unilux).

Pentru cadrele care le-am tras zilele astea va mai trebuie un background care poate fi orice fel de panza si un loc unde sa puteti face mizerie si baltoaca:)

Deci. Se pune aparatul pe un scaun, se trece pe focus manual, se focalizeaza corect, se seteaza pe manual; in functie de expunere, care trebuie sa fie macar 5 secunde ca sa ai timp, se seteaza diafragma (tragand cateva teste de proba cel mai simplu, pana se ajunge la expunerea dorita) si se face intuneric bezna (cel mult se pastreaza lumina de la telefonul mobil pentru ghidaj). Se declanseaza aparatul, se arunca-n toate directiile cu apa sau ce vreti si se expune cu blitz-ul in momentul dorit. Gata.  Tocmai ati facut o expunere foarte scurta.

Acesta este un sistem basic dar foarte eficient si ieftin. Pentru rezultate bune, folositi un blitz nikon sau canon de la 1/32 in jos din puterea lui maxima. In postul anterior aveti timpii aproximativi de expunere. In principiu puteti sa faceti voi un setup care va place si sa experimentati cu ideile proprii. Va mai dau o idee. Nu este mot-a mot sa fie intuneric bezna. Prin expunerea lunga puteti crea un efect de background foarte frumos, iar in ultima secunda poc lichidul si un blitz pe el. Nu va rezumati doar la lichide. Asta imi place mie personal. Puteti face o expunere luuunga noaptea pe bulevard, iar in ultima secunda de expunere va bagati in cadru si va datzi cu blitzu’n ochi 🙂 si iese un cadru care altfel nu are cum sa iasa decat photoshop, si nu iese la fel de bine.

Momentan cam atat. Va las in compania fotografiilor de le-am tras aseara. Ma retrag in baia proprie pentru mai multe experimente FOTOGRAFICE. Azi e noaptea cu oglinda :D, si nu.. nu fac spiritisme.

Pe data viitoare.

PS: Am uitat mai sus sa adaug ca un setup mai avansat contine declansatoare speciale de blitz, cele mai populare fiind de sunet; nu sunt nici prea complicate de construit si nici prea scumpe; de exemplu se pot folosi in cazul unui balon fotografiat cand se sparge; declansatorului i se poate schimba pozitia, putand astfel fi controlat momentul descarcarii blitului, obtinandu-se o imagine diferita de fiecare data.

PPS: Majoritatea obturatoarelor din aparatele standard de fotografiat sunt mecanice, sau electronice de slaba calitate si mai mult de 1/8000 maxim nu vor declansa, asa ca cea mai la indemana metoda de a realiza expuneri foarte scurte este cea descrisa mai sus. Folosirea unui blitz de studio chiar si de-o calitate superioara nu este indicata pentru ca au timp de iluminare mult mai mare decat blitz-urile cu montura de aparat canon sau nikon.


Hi Speed!

May 25, 2009

fotografie cu sincronizare blitz de mare viteza.

M-am pus sa studiez putzin problema. Sapand din ce in ce mai adanc, lucrurile au devenit mult mai complicate decat realizam. In termeni umani: conteaza mult daca obturatorul este mecanic sau electronic. Surfand pe internet am gasit multe teste facute cu tot cu explicatii si matematica aferenta, dar sunt date mult prea avansate pentru mintea mea actuala. Este foarte interesant domeniul si merita persistat pe el.

Deci majoritatea DSLR-urilor au obturatorul mecanic. Asta ce inseamna? Ca este format din 2 lamele metalice foarte fine care se misca in directii opuse in momentul cand e declansat aparatul cu mecanismul aferent, astfel expunand filmul sau senzorul electronic secvential la lumina. (tin minte ca la zenitul meu vechi, obturatorul era format dintr-o perdea din panza neagra -total nepractic dar ieftin- motiv pentru care s-a si defectat ireparabil dupa ceva vreme).

Acum blitzul devine elementul cheie. Ceea ce eu nu stiam sau nu realizasem, este ca blitzurile nu dau lumina cu intensitate diferita la declansare, ci difera TIMPUL de iluminare in functie de setari. Nu am realizat niciodata asta pana acum. Deci un blitz cum este EX 580 II de la Canon, la intensitate maxima, iluminarea se intampla la a mia parte din secunda sau mai bine zis la milisecunda. Folosit standard, cu setari standard sau auto, in medie, iluminarea se face cam intr-a 10.000a parte din secunda. Este fascinanta treaba. Dar in momentul asta probabil va intrebati de ce majoritatea DSLR-urilor sau SLR-urilor sincronizeaza obturatorul cu blitzul la maxim a 250a parte din secunda?  are de a face cu mecanica obturatorului; acele 2 lamele NU se deschid instantaneu. Deci viteza de sincronizare este viteza maxima a obturatorului in care acesta expune suprafatza fizica totala a senzorului sau a filmului la lumina blitzului. Recomand pentru o mai buna intelegere sa intrati pe site-ul lui Ken Rockwell, unde explica mult mai amanuntit tot procesul mecanic si problemele ce intervin in diferite situatii, dar trebuie citit articolul de cateva ori ca sa aiba sens :).

Iata timpii de raspuns al unui blitz precum 580EX

1/1050 sec. at M1/1 output
1/1100 sec. at M1/2 output
1/2700 sec. at M1/4 output
1/5900 sec. at M1/8 output
1/10900 sec. at M1/16 output
1/17800 sec. at M1/32 output
1/32300 sec. at M1/64 output
1/41600 sec. at M1/128 output

deci la 1/128 timpul teoretic de expunere este de aproximativ 20 de microsecunde. Dar ce inseamna asta? Hai sa vedem clar un exemplu:Luam un polizor circular a carui viteza de rotatie o stim sau o calculam prin sunet (analizam cu un osciloscop frecventa emisa de rotatia discului). Sa zicem ca are 500 rotatii pe secunda. Ce inseamna asta mai exact? Adica discul efectueaza o misare de rotatie completa (360*) in a 500a parte dintr-o secunda. Bun. Deci asta inseamna ca daca fac o poza cu 1/500 dintr-o secunda, discul va arata clar in centru si ca o mare pata in extremitatzi deoarece el a efectuat in timpul asta 360 de grade. Calculand mai departe, rezulta ca daca vreau sa prind intr-o fotografie discul aproape oprit, ar trebui sa folosesc un timp de expunere de peste 1/180.000. La 1/180.000 discul s-ar misca un singur grad, si tot am obtine o mica pata pe latura externa a discului.

Dar hai sa luam un exemplu in extremis de data asta. Freza dentistului 🙂 care are peste 500.000 de rotatii pe minut. Asta inseamna ca pe secunda are apx. 8000 de rotatii. Deci viteza teoretica cu care trebuie fotografiata ca sa para aproape nemiscata este de aprx.  1/3.000.000 (0,33µs). Am spus viteza teoretica, deoarece freza avand o suprafata foarte mica, poate fi pacalita si cu o expunere mult mai lunga. Depinde si de dimensiunea fizica a obiectului fotografiat, cat si de distanta. Daca ar fi fotografiata cu un macro puternic, atunci n-are mai merge pacalita.

O mashina de formula 1, sa zicem ca se deplaseaza cu 300km pe ora, sau 5km pe minut, sau 80m/s. Tot una e. La 1/100 expunere, mashina ar circula 0.8m (80cm), iar la 1/1000 ar face apx 0,08m, sau 8cm. Deci scapam relativ ieftin cu fotografia de F1. No problems here; (nu am luat in calcul si distanta focala sau distanta fizica intre mashina si fotograf, sau conditile de iluminare etc, cazuri in care se complica lucrurile).

Unde vreau sa ajung… Ca orice in lume, si sincronizarea de mare viteza este relativa, dupa cum am putut vedea si in exemplele de mai sus. Dar pana si pe aparatele profi, obturatorul nu e mai rapid de 1/8000 din secunda. Si mai rau, blitzul nu sincronizeaza decat la 1/250. Cum apucam matza de coada? Majoritatea DSLR-urilor, ofera azi posibilitate de sincronizare a blitului si la viteza mare. Dar din pacate acest “feature” este mai mult o campanie de marketing, el fiind in realitate un truc plin de probleme si dezavantaje; unul din ele fiind chiar blitzul care, folosind in acest mod, se descarca la putere maxima consumand multa baterie si timp de reincarcare, iar lumina rezultata este foarte slaba. Asta pentru ca  in orice timp dat din expunere, doar o fractiune din lumina rezultata ajunge pe senzorul aparatului.

Asa ca ce e de facut? Simplu. Eliminam variabile din ecuatzie. Si ce variabila e mai buna de eliminat decat obturatorul in sine? 🙂 Deoarece cum am vazut mai sus, viteza de descarcare a unui blitz este de aproape 6 ori mai mare, decat viteza obturatorului.

Mai e mult de spus. Va las sa cercetati problema pana data viitoare, cand vom continua discutia. Iata in continuare cateva cadre trase asta seara cu diferite solutzii combinate ad-hoc (apa, lapte, sirop, cerneala). Data viitoare va spun si cat de simplu sunt de facut si materialele necesare.


Mondenii

May 23, 2009

Mda. Ieri am scris un post luuuung si gandit, si cand am dat save, a disparut tot ce lucrasem. Nu mai scriu in viatza mea posturi lungi in editoru wordpressului. Cea mai mare greseala. Asa; deci:

Ieri am avut ocazia si privilegiul sa trag cateva cadre la teatrul Giulesti, locul unde se imprima o mare parte din emisiunea Mondenii. Cu ocazia asta am facut primul test cu bijuteria de 5D mark II. Zilele astea, sper sa fie postate o parte din fotografii pe siteul Mondenilor. Pana una alta iata un portret B&W cu o actrita cel putin geniala, pe nume Mirela Zeta :).

Mondenii Show

Mirela Zeţa

Canon EOS 5D MARK II

EF 135 f/2

Imaginea este doar desaturata selectiv si cropuita cu Adobe Lightroom, si este postata la rezolutie mica din motive obiective. Va rog sa nu va folositi de imagine inainte de a ma contacta personal. Multumesc frumos pentru intelegere.

Cam atat pentru azi. Va urez un weekend cat mai placut.


Eurovision! ??

May 17, 2009

Voi fi putin (mai mult) ironic in cele ce urmeaza, pentru ca nu pot sa ma abtin cand vine vorba de subiectul Eurovision.

As vrea sa comentez putin evolutia Romaniei de anul acesta. In primul rand piesa; buna, rea, cu ea am defilat. Aici o sa-l citez pe Vlad cand a zis ca “piesa sufera de loop-ism”, si pe buna dreptate. Nu ma arunc mai departe cu analiza, pentru ca au facut-o multi altii inaintea mea, dar as vrea sa analizez mai in detaliu show-ul ce (NU) a avut loc.

Pe scurt, TVR-ul, acest mamut odios al societatii romane, acest parazit ce ne suge cotizatie an de an din buzunarul propriu, nu face ABSOLUT nimic pentru artistii ce pleaca sa ne reprezinte la Eurovision. Pardon, nu face absolut nimic in general.

In primul rand, echipa tehnica a Eurovisionului este o echipa extraordinara. Nu trebuie sa ma credeti pe mine, puteti vedea an de an cum arata scena sau calitatea sunetului transmis. Impecabil. Aceasta echipa pune la dispozitie toate resursele necesare regizorilor, pentru ca, in caz ca nu stiati, delegatia fiecarei tari vine cu regizorul propriu.

In cazul nostru se poate vedea clar ce s-a intamplat pe scena in timpul concursului. NIMIC. 4 dansatoare, cu o coregrafie sub-mediocra, o voce de backing undeva pierduta in timp si spatiu, si Elena. Lumina a fost standard cap-coada, gen luminilie de cinema- alea care se sting dupa inceperea proiectiei. Intr-adevar o performanta demna de premiul II la Mamaia. Singurele elemente mai admirabile au fost machiajul si eventual costumele, dar care cu siguranta nu sunt meritul TVR-ului.

Cireasa de pe tort a fost momentul in care pe fundal (fundalul fiind TOATA scena) a aparut o floare. O FLOARE!! O FLOAREEEEE???? O floare doamnelor si domnilor. Nu orice fel de floare ci o floare de culoare violet. Iata in continuare stenograma unei posibile discutii dintre Manoliu si staful tehnic Eurovision:

Manoliu: Hello! I am Manoliu from the Romania.

Staff: AAA… yes… I know Mr. Manoliu; You come here every year, except last year.

Manoliu: I come to discuss za stage and lighting.

Staff: Sure. Let me just log in the server here so i can input your request.

M: Dont worry. I just need lighting. Big lighting.

S: Of course. What kind of lights are we talking here? We have these complex and intricate patterns of lasers witch follows the BPM of the song, we could input arrays of projection into the stage LCD system; we could toggle the moving-heads to create a rythmic dance, we also can sync fireworks to go off at a precise moment….

M: No. It’s ok. Just put normal light. I dont want playing light because it can distract singer and I dont want thet.

S: But…..

M: Zu Yu have USB?

S:……yes.

M: Here; I have a flower on my USB Stick. Put this.

S:…..

S: Mr Manoliu, there is one picture on this stick and 34 trojans. And the picture is 600×380 in resolution. It’s too small. It will look very bad.

M: You incapable rat.  put the picture on, or you want me to talk to your superiors?

S:… sure. no problem.

Ulterior tehnicianul a schimbat poza cu una de rezolutie mult mai mare :D. Macar atat.

Oameni buni…redevenind seriosi; daca anul trecut mizerabila incompetenta a tvr-ului a avut o scuza prin piesa lui Andrei Tudor, piesa fiind balada si neavand nevoie de mari show-uri si iluminari, desi si acolo ar fi fost destule de reprosat tvr-ului, anul acesta nu mai are nici un fel de scuza. Consider impardonabila prestatia Romaniei la Eurovision si blamez TVR-ul de crasa incompetenta, ignoranta, aroganta si rea-vointa. Ar mai fi multe de spus, poate cu alta ocazie.

Va doresc o zi cat mai buna cu putinta.


Multumiri si altele

May 10, 2009

Multumesc lui Naicu ca a preluat de la mine un mare lolez care l-a transformat intr-un verb in cadrul noii limbi ROMENGLEZA. Mai multe vedeti si voi chiar pe blogul lui- aici.

Discutia despre acustica o s-o pun pe pauza momentan deoarece sunt coplesit de valul de entuziasm ce s-a abatut asupra postului. Se poate vedea si la numarul de commenturi 😀

In alta ordine de idei, ieri si azi am ras cat pentru 2 ani. O sa aflati si de ce in episodul 11 din Mondenii 🙂 Deobicei nu imi postez pe blog crizele de ras haotic dar asta a fost una din rarele ocazii cand aproape mi s-a facut rau din cauza asta. O alta criza d-a mea a fost cand am vazut un ep din South Park, Christmas Critters la care efectiv ma tavaleam pe jos si nu mai puteam sa respir 😀

M-ar cam tenta sa incep si o categorie in limba engleza, dar din pacate si asa postez rar pe asta care e, asa ca abandonez idea.

Mi-am vandut camera la care am tinut cel mai mult (pana acum)  si anume un canon bijuterie 5D. Am dat-o la schimb cu un 70-200 cu 2.8L si diferenta de bani :D. Astept zilele astea sa-mi iau 5D mark II ca m-am suparat. Si pe deasupra mai vin cu un 135 cu 2 L de cea mai mare frumusete posibila. Fotografii soon.

Am revazut a 4a oara The Day after Tommorow de data aceasta in HD.  In ultima vreme ma simt foarte GREEN. Nu stiu ce am. Sincer nu stiu nici cum a ajuns expresia asta in dictionarul propriu :d. Acest film alaturat cu The Day the Earth stood still, alcatuiesc o lectie plina de morala si invataminte, ceea ce, pentru americani, credeti-ma, este foarte rar. Pe deasupra tot ma uit si la documentare facute de Discovery si National Geografic, tot in spirit GREEN, iar cu ocazia asta am aflat raspunsul la una din intrebarile mele existentiale: Cati barili de petrol se consuma zilnic pe glob? Raspunsul: 87 de milioane de barili de petrol PE ZI. Am ramas masca, desi ma asteptam la o asa cifra astronomica. Inchipuiti-va un lac imens de petrol cum este supt de un furtun gigant ZILNIC :D. Cat o mai ducem in ritmul asta?  Chiar nu pot intelege cum exista asa o perdea cand se iveste discutia. Problema majora este ca  prea putini oameni adreseaza public aceasta intrebare, iar majoritatea se fac ca ploua, din interese materiale sau nepasare. Ma rog… Ne simtim bine si in siguranta in prezent, dar intr-o zi, copiii nostri sau nepotii vor suferi repercusiuni majore. Asta inevitabil daca ceva nu se va schimba radical in urmatorii ani.

All for now. Va salut cu stima si respect.