A CITI vs. A AUZI

Multa lume care ma suna, ma intreaba daca e bine sa taie cu un eq o anumita frecventa, sau sa bage nu-stiu-ce compresie pe un track, etc. Raspunsul meu este invariabil la fel pentru toata lumea. Nu exista reteta perfectului. Atatea case, atatea obiceiuri. Acesta este un domeniu in care nu putem generaliza. Daca mixez o piesa si pe un track de bas pun compresie -55 db si gain 20, nu inseamna neaparat ca e gresit sau ca am folosit compresia in mod abuziv. Este ciudat intr-adevar, dar daca rezultatul final este unul care e placut urechii si sta bine in mixul final atunci de ce nu?? O sa vina zeul muzicii si o sa ma loveasca-n cap cu biblia frecventelor?

Ideea care vreau s-o subliniez este ca multi tehnicieni de studio sau de live uita sa asculte efectiv ce iese din difuzoare si se ascund in spatele unor idei preconcepute sau a unor termeni cititi sau auziti undeva. Io am o vorba care se regaseste printre favoritele mele: “ai grija sa nu ajungi sa nu mai vezi padurea din cauza copacilor”. Este esential sa auzi in primul rand. Cunosc anumite persoane carora le place sa stea sa se uite la analiza spectrala a unei piese. Pentru cei care nu cunosc ce e aia, este o linie orizontala care danseaza si se arcuieste pe verticala in ritmul muzicii si ne arata intensitatea frecventelor de la cele mai joase pana la cele mai inalte. Intr-adevar este foarte importanta in anumite circumstante, dar nu reprezinta Esenta Adevarului in muzica si fizica sunetului. “da domle da io stiu ca la muzica dance tre sa fie o groapa intre 3000 si 4000 de hertzi”. Eh nu zau? Poate in 2-3 cazuri dar nu putem generaliza o astfel de afirmatie. Again, daca groapa ta de la 3000 la 4000 suna decent, las-o acolo. Daca nu, refa mixajul. Normal ca in fiecare gen de muzica exista anumite linii de ghidaj dar ele in nici un caz nu-s batute in cuie si nici nu reprezinta vreo mare filozofie.

In caz ca dl. client e de fata cu tine, atunci clar ca bagi analizatoru spectral pe un monitor, sa se vada mare si mistic. Si stai sa analizezi, sa notezi frecvente si intensitati numai ca sa dea bine si profi ;)) dar in rest urechea este cea care are prioritate la sunet, nu ochiul. Reciproca nici macar nu functioneaza. Ca si cum as incerca sa ascult o pictura…..

Acu lumea poate sa zica: “da domle da conteaza foarte mult pe ce asculti, pe ce mixezi, ce echipamente folosesti etc”. Bineinteles ca este important dar nu esential. Dezvoltarea simtului estetic, tehnic si muzical al unei persoane in formare este de 1000 de ori mai important decat orice preamplificator sau convertor din lume. De ce spun asta? Pentru ca atunci creste si capacitatea de intelegere si discernamant, iar un sunetist care incepe sa inteleaga aceasta notiune putin cate putin, devine din ce in ce mai bun, iar banii castigati cresc si ei proportional (nu totdeauna din pacate). Acum, inevitabil, dat fiind natura umana, creste si increderea in forta proprie si mandria de sine. Este un lucru uman si firec pe care nu-l judec deoarece realizez ca si io fac parte din el, dar este bine de stiut propria limita la care te aflii pe moment. Daca maine ma trezesc ca vreau sa ma apuc de scupltura ce fac? fug la fondu plastic sa-mi cumpar cele mai scumpe ustensile si o tona din lutul cel mai fin? In cazul de fata, mai mult ca sigur, rezultatul final va fi un kitch fara nici un fel de valoare tehnica sau artistica, iar daca as fi intr-o stare de nesimtire generala si fara limite, atunci as face si galerie sa-mi prezint prostia, cu tot cu publicitatea aferenta pe blog, pe hi5, pe myspace si pe youtube. Minim. Fenomen care este tot mai des intalnit pe la noi si pe la altii, dar discutia asta cu alta ocazie.

Acu, nah, evident nu ai cum sa-i multumesti pe toti. Intotdeauna vor fi clienti satisfacuti, clienti mai putin satisfacuti si clienti ne-satisfacuti, mai ales in meseria asta. Io o vad asa. Pun pe hartie. Daca ratia dintre clienti satisfacuti si clienti nesatisfacuti este o crestere fata de unitatea de timp aleasa (o luna, un an), in favoarea celor satisfacuti -evident, atunci inseamna ca progresul nu este neaparat subiectiv ci si putin obiectiv. Daca ratia este in scadere atunci io recomand sculptatul ca alternativa J.

De unde am pornit si la ce am ajuns? Deci concluzie: muzica este sunet, iar sunetul trebuie auzit, (nu vazut, nu citit) si trecut prin prisma fiecaruia dintre noi. Cu cat auzim si intelegem mai mult din el, cu atat devenim din ce in ce mai buni la ceea ce facem, iar persoanele cu/pentru care lucrezi vor vedea lucrul acesta si va vor rasplati ba cu mai multi bani ba cu invidie. Multumesc.