Completare

November 30, 2008

As avea o mica completare la cele spuse mai sus (sau in cazu de fata – mai jos). De exemplu in muzica clasica, dinamica unei interpretari este crucial de importanta. Naturaletea si fluenta depind in mod special de dinamica. Mixajul si master-ul de classic mi se par de departe cele mai grele si mai complexe procese audio de studio. Aici regulile stricte se bat cap in cap cu gusturile fiecarui inginer, iar rezultatul trebuie sa fie unul care sa avantajeze orchestra care interpreteaza lucrarea respectiva, sa surprinda noul, sa fie bine mixata si bine aranjata din punct de vedere al frecventelor etc . Un exemplu notabil de orchestratie, mixaj si master este muzica partial-orchestrala compusa de Hans Zimmer, care sfideaza legile clasice de mixaj si master de classic. Defapt cam sfideaza tot, si totushi reuseste sa uluiasca ascultatorii prin claritatea si calitatea sunetului. O sa mai aduc subiectul in discutie. Doua mici pasaje din muzica lu Zimmer mai jos..

Advertisements

CAPITOLUL I

November 30, 2008

SEX!

Nu nu. Am zis doar asa sa-ti atrag privirea. Vreau mai departe sa vorbesc despre un subiect ales de mine total aleator. Sa zicem de exemplu “Loudness War” sau “Razboiul intensitatilor”. Acest termen se refera mai exact celor ce traiesc si prin lumea audio si au idee cam pe unde vine constelatia decibelului sau cu ce fel de sos si garnitura se mananca o functie de unda. Fac analogii catre latura culinara- poate, poate mai atrag un curios ceva. Parca aud “domle nu mai abera atat, zii exact ce e aia si nu mai bate atat campii”. mda. Conceptul de “loudness war” se refera mai exact la tendinta celor ce produc discuri – numiti in continuare producatori (o alta discutie pe tema “de ce producatorii se numesc producatori” e pe vine) – de a suna din ce in ce mai “TARE”. Problema este ca acesti producatori nu au discernamantul necesar pentru a diferentia intre a suna tare si a suna “TARE”. Una e sa sune totul tare bine si inchegat si una e sa sune totul aplatizat si lipsit de orice fel de dinamica. Sa luam ca exemplu ipotetic o piesa ce este compresata foarte mult si are intensitate foarte mare. Daca vrem sa dam mai incet si efectiv rotim butonu de la combina pe care scrie “volum” tot sunetul va scadea in intensitate, dar se va auzii la fel, desii mai incet. Pe cand daca la o piesa masterizata cat de cat decent si cu o dinamica acceptabila, rotim butonul de volum sa dam totul mai incet, sunetu isi va pastra un caracter natural iar de exemplu un premier sau o toba mare isi va pastra dinamica si la un volum mic, deci piesa nu va suna doar mai incet. Iata mai jos si doua exemple ce eu personal le consider destul de elocvente.

Acum evident, cum orice moneda are 2 fete, si intensitatea marita a unei piese are rolul ei. De exemplu muzica House sau Trance etc nu prea se preteaza la alt gen de masterizare sau sound. Aici parerile sunt iar impartite si daca vreti, puteti comenta. Totul depinde de cine si ce asculta. Multa lume, inclusiv io, prefer un sunet dinamic inaintea unui sunet intens permanent. Alte persoane sigur nu vor fi de acord deoarece asculta predominant un gen de muzica ce se preteaza unui sunet tare si intens in permanenta.

Problema ce se iveste este ca multe piese din trecut care se readuc in auzul public, sunt remasterizate si ridicate la o intensitate absurda la cererea expresa a producatorului. Cu asa ceva, sincer nu stiu cata lume ar fi de acord, asa ca tendinta de azi este sa revenim la baze cu o mare parte din muzica inregistrata, ceea ce consider ca este un lucru benefic. Asa ca mesajul urmator este pentru toti  sunetistii din tara intreaga care vor sa citeasca asa ceva; nu mai bagati compresii unde nu este nevoie, nu mai exagerati sunetul prin masterizare. Pentru cei tineri care abia au intrat in breasla aceasta, incercati sa intelegeti principiu in sine al sunetului, al undelor mecanice. Va va fi mult mai mult de folos decat orice truc tehnic sau EQ de 8975 de euro.

Mult din stiinta sunetului a anilor 70-80 e cam pierduta din ce vad in jurul meu si e tare pacat. Nu ati auzit niciodata acea mare vorba a celor mai in varsta? “domle ce piese erau in anii 70-80. p-atunci cine avea casetofon era mare maher. ce bune erau picup-urile si ce sunet aveau!” si dupaia urmeaza un oftat… Aici iar discutia sigur defalcheaza rau: pai de ce suna picup-ul intr-un anumit fel, de ce muzica d-atunci suna cum suna…Sunt multe motive si in final nimeni nu le poate explica pe toate, dar o mare parte din acest adevar este ca pe vremea aceea erau oameni cu tehnica limitata care trebuiau sa compenseze prin gandire- lipsurile tehnicii. Azi este exact invers. Compensam lipsurile gandirii prin tehnica.

The Who – Behind Blue Eyes

Limp Bizkit – Behind Blue Eyes

  • observati cum piesa celor de la The Who are un crescendo, pe cand piesa lui Limp Bizkit arata cam la fel de la inceput pana la sfarsit.

CUVANT INAINTE

November 30, 2008

Deci NU. Daca ai pretentia la o viata normala, clar domeniul muzicii (oricare ar fi ala) nu este pt tine….doar ca ascultator, iar in cazul asta, textul de fata nu e pentru tine. Poate aberez, nu zic nu, dar acum vorbesc cel putin din pct de vedere al orelor petrecute in fata pianului\computerului\microfonului\mixerului pt a atinge o oarecare performanta. Pt mine este destul de simplu si matematic; deci:

TEOREMA: Cu cat mai multe ore petrecute cu “instrumentul in brate” cu atat devii mai bun la ceea ce faci; asta in caz ca ai ceva predilectie si talent pentru ceea ce vrei sa obtii pe parcurs.

Unii ar considera asta tortura, dar ce am scris mai sus este general valabil nu numai pt audio si toata lumea stie asta mai mult sau mai putin, chiar daca anumiti NONAME decid, sau au posibilitatea financiara sa ocoleasca multe din problemele si impedimentele intervenite pe drum. Deja polologhia poate defalca intr-un milion de posibilitati subiectiv-discutabile si nu am de gand sa ma avant mai departe in fiolzofia si sociologia umana, deoarece nu acesta este domeniul la care pretind ca ma pricep.

Totusi pot sa spun ca, dupa parerea mea, calatoria este ceea ce conteaza, nu destinatia. Nu vom afla niciodata “how far does The Rabbit Hole goes”, asa ca macar putem sa ne bucuram de privelistea oferita de plimbare.  Deci cei care decid sa ocoleasca greul,… problema lor.

Muzica nu este o lege inscriptionata cu foc intr-un bolovan gigantic de granit. Este in primul rand un termen greu definibil. Putem definii aspectul fizic si matematic al sunetului care este bine inradacinat, obiectiv si acelasi pentru toata lumea. Insa, cand ajungem la aspectul psihologic sau estetic al sunetului, lucrurile incep s-o ia razna literalmente, iar discutiile ulterioare si mai rau. Pentru fiecare, muzica devine altceva, capata o “forma” anume in imaginatie, in simtire  si in gand. Am sa incerc sa fiu pe cat de obiectiv posibil in continuare, dar exact la granita dintre unda mecanica ce loveste timpanul si curentul electric ce trece prin neuroni pentru a descifra semnalul sonor. Asadar…


Salutari

November 30, 2008

Ma cheama Mihnea Irimia si acesta este unul din blogurile mele. Cine ma cunoaste, stie cu ce ma ocup. Pt cine nu stie, ma ocup si io putin cu muzica si cu dependentele sale intricate. Nu vreau sa dezvolt pe aceasta tema ca nu-mi place sa-mi fac singur reclama, sau chiar sa vorbesc despre mine. Nu pretind ca stiu complet cu ce se mananca lumea asta mare si ciudata a muzicii, dar de-a lungu vremii (10-11 ani de munca activa in domeniu) am inceput sa-mi construiesc subiectiv o proprie realitate la ceea ce observ (oameni, actiuni si interactiuni). Ce voi debita in continuare d-aici va fi un monolog legat mai mult de principii estetice si tehnice legate de partea de audio si de muzica, ce nu are prea mult de a face cu timpul sau cu tehnica aflata mereu in dezvoltare.  Ce-am vrut sa spun? sincer nici io poate nu prea am habar, dar am sa incerc sa ma adresez tehnicianului de studio, sunetistului de evenimente, incepatorului compozitor-orchestrator si celor ce vor sa guste macar putin din nectarul dulce-amar al muzicii. ‘Nough said.

PS: Nu sunt analfabet, dar imi place ca pe internet anumite cuvinte si litere sa le scriu in felul meu. Scuze anticipate daca insult vreun fonetician inrait.