Ianuarie

January 30, 2010

Ce luna frumoasa. Am cateva proiecte marunte in desfasurare, vreo 2 mari si cateva idei gigantice care sper sa apuc sa le pun in aplicare deceniu asta. Lucrez cand mai am chef la filmuletul care l-am facut de anul nou, filmat in FullHD in piata Constitutiei. Cand il termin o sa-l postez pe Vimeo.

In alta ordine de idei, am fost rugat sa scriu un post mai consistent despre Adam S3X-h; asa ca m-am zbatut sa creieresc cate ceva. Iata:

In primul rand camera unde sunt instalate trebuie sa aiba o absorbtie decenta de basi, deoarece monitoarele sunt capabile de a reproduce frecvente foarte joase cu o claritate uluitoare. Daca acustic camera nu e buna, atunci tot basul se va amesteca intr-o pasta care murdareste tot spectrul audio.

Le plac foarte mult dinamica, nu ca nu le-ar convenii si un material pompat si stors de orice fel de accente, numai ca pe ele se observa intr-adevar de ce un material cu dinamica este net superior unui material limitat la kilogram.

Pana la o anumita intenstitate, suna aproape la fel ca un monitor bun de studio. In momentul in care intensitatea trece de un anumit prag de decibeli, incepe deliciul auditiv.

“Esapamentul” lor este in fata si destul de mic pentru capacitatea lor, asa ca vara bagi o piesa, o dai tare si te racoresti la ventilatia produsa de bas :D. Este valabil si in cazul filmelor de groaza, thriller etc, unde evacuarea aerului este iar o aditie de adrenalina :).

Sunt cele mai bune”profesoare” pe care le-am cunoscut. Sa incerci sa mixezi ceva, cu material de referinta bun, este un adevarat challenge, si in momentul in care iti iese, sti ca ai ramas cu ceva din aceasta experienta si ai siguranta unui material impecabil.

Daca stai la bloc, din pacate uita-le si cauta un model mai mic. Cum am spus mai sus, le plac TARE. Acolo se simt cel mai bine. Altfel e ca si cum te-ai plimba cu un Ferrari prin gropile din Bucuresti. La fel cat de aiurea e sa limitezi o masina de viteza- la 50km/h, la fel de aiurea e sa limitezi S3x-h -urile la 50 de decibeli.

Din pacate limita de pret le face destul de exclusiviste. E greu sa aduni toti banii, si cand ii ai, parca mai sunt alte n lucruri care trebuie facute, dar pentru cine isi doreste calitate audio de referinta mondiala, nimic nu e mai important.

Nu prea mai poti asculta MP3uri, cel putin sub 192. Encodarea se simte destul de mult, iar p-alocuri este chiar deranjanta. Pentru cea mai buna calitate, trebuie doar material original cd sau dvd, sa nu existe dubii in privinta autenticitatii materialului.

Stereofonia care o creaza este una impresionanta. Daca materialul ascultat este unul bun, perceptia iti vizualizeaza dispunerea instrumentelor si raportul dintre ele intr-un cadru 3d amplu. Au un sunet consistent atat in imediata lor apropiere cat si in spatele camerei.

Cum am mai spus, sunt capabile sa reproduca frecvente foarte joase cu o claritate uimitoare. La comparatia unui mix facut pe alte sisteme, diferenta majora dintre ele si alte monitoare e facuta inclusiv de curatenia din spectrul joaselor si mediilor joase. De obicei aici lipsesc cele mai multe detalii.

Piese si artisiti care suna “cracanator”: Michael Jackson (cam tot); Tina Turner – Goldeneye, Michael Buble (cam tot); Beyonce (vreo 2-3 piese ies in evidenta); Britney (cateva); coloane sonore (dedic unul din posturile viitoare acestei analize); Craig David; Jamiroquai; Sade; Phil Collins; Al Jareau etc- si muzica clasica dar in interpretare buna, nu in interpretarea orchestrei pigmeilor din Tanzania.

Piese si artisti care suna ingrozitor: Shakira. Initial am zis ca nu e bun materialul, dar dupaia am ascultat un cd si m-am ingrozit. Saraca. Pink…  dezastru. Mixat in garaj (makes sense). Justin Timberlake; in cazul lui e o problema de gust. Personal, multe din orchestratiile lui si mixajele aferente ma oripileaza. Madonna – Confessions On A Dance Floor; pilaf. Bas infundat si inalte sa-ti plesneasca cerebelu. Oala. Mai caut zilele astea o var de album, ca cine stie; poate am ascultat ceva defect si ma insel. Mai sunt exemple, dar sa nu exageram :).

Cam atat pt ianuarie. Sper sa mai postez curand, daca nu ma loveste lenea….iar.


ADAM S3X-H

December 22, 2009

Studiourile ADVANCE MEDIA RECORDS s-au dotat mai nou cu o pereche de boxe din seria noua Adam S3X-h. Am petrecut 3 zile ascultandu-le, neputandu-mi imagina cum pot sa aiba o astfel de definitie. Diferenta dintre ele si Event SP8 sau Dynaudio BM15A este uriasa.

Multe din piesele pe care le consideram “misto” s-au dovedit a fi simple mixaje decente, altele chiar proaste, fara nici un fel de alta caracteristica speciala. A fost un soc pentru mine aceasta constatare. Pe cand multe piese  recunoscute mondial ca avand o calitate de referinta a sunetului, suna absolut incredibil. De exemplu Billie Jean a lui Michael Jackson de pe albumul Thriller scos pe piata in !!!!!! 1983 !!!!!!!! scoala mortii din morminte… la propriu :D.

Daca nu ma insel, sunt boxele cu sunetul cel mai definit si transparent din cate am auzit pana acum, incluzand ADAM S3A din gama veche. Abia astept anul viitor sa m-apuc sa lucrez pe ele. Revin cu informatii.


Dilema lunii noiembrie

November 22, 2009

Cum traduci din engleza in romana FOLEY?

In post-productie la americani se foloseste termenul de “foley artist” pentru a descrie indeletnicirea unui om ce face sunetul in sincron pe imagine, la microfon, folosindu-se de absolut tot ce este nevoie pentru o anumita secventa. Exemplu… unu are o geaca de piele si se aseaza pe canapea. Artistul ia ceva din material de piele daca nu chiar o geaca si o misca astfel incat sa recreeze sunetul respectiv cat mai fidel si la o calitate mult mai buna decat cea imprimata la locatie. Noi nu numai ca nu avem departament si oameni care sa faca numai asa ceva, nu avem nici titlu pt aceasta ocupatie in limba romana; mai mult cuvantul foley nu apare nici in dictionar.

Wikipedia spune asa:

Foley is a term that describes the process of live recording of sound effects that are created by a foley artist, which are added in post production to enhance the quality of audio for films, television, video, video games and radio . The term “foley” is also used to describe a place, such as foley-stage or foley-studio, where the foley process takes place. “Foley” gets its name from Jack Donovan Foley (1891-1967), a sound editor at Universal Studios in the 1950s who became famous for his advancements in synchronized sound effects.”

La noi totul e mai simplu. Avem sunetist… si cam atat. Las’ ca ia el de pe torente niste Sound-Ideas© si se foloseste de alea.

Inteleg ca asa il cheama pe tipul ala, dar nu ar trebui sa avem si noi un termen cat de cat similar? Cum o sa-i spunem? Artist de zarva? Artist de galagie? Artist de harmalaie? Artist de zgomot?… sau the best so far… ARTIST DE TARABOI !?!

Cel mai apropiat la care m-am gandit ar fi artist de ambianta dar NU, pentru ca ambianta in post productie se refera clar la mediul inconjurator si la sunetele din planul indepartat, nu la totalitatea sunetelor din imagine. Ar mai fi artist de sunet(e)… care sunet(e) maica? Ca sunet e si coloana muzicala si efectele speciale sonore, care-s facute de designerul de sunet (iar un termen dubios)…

Pana una alta cred ca o sa mai ramanem mult si bine cu bunul nostru sunetist atot stiutor si atot facator. Dar unul poate sa spere nu?


LOL

October 10, 2009

Sunt pe pozitia 7631 in blogurile din Romania. E ceva avand in vedere ca postez cam o data pe luna.

Deci urmatorul post clar in noiembrie :D. Pana atunci hai pa.


Meet Julia!

September 13, 2009
Julia

Julia

26 years old, English teacher, model, super personality, super smart, super funny, super hot, super neat, and a good friend. She’s polish and currently lives in Romania. Sometimes I wonder how does she manage to stay alive with all these “””defects”””. Her ideals are so humble yet so aspiring, that would certainly make  anyone ponder about life. Her essence is granite solid and her heart is tough as titanium. One of my biggest mysteries is if there is something in this universe that could bring her spirit down. She’ll probably laugh when she’ll read this post and deny everything, but she knows that is true.

Cheers Julia. You are truly one of a kind :).

Anyway, I wanted to post more photos of her, but I didnt find it appropriate because somehow I cant decide on which photo should go first. If she’ll allow me, I’ll post her facebook so you can see more of her there… you strange person.


S-a reuşit fotografierea structurii chimice a unei molecule

August 29, 2009

Da doamnelor si domnilor. S-a Reusit. S-a fotografiat structura chimica a unei molecule.

_46278048_pentacene_anatomy

Sunt sigur ca muti dintre voi intotdeauna v-ati intrebat cum arata o molecula sau un atom? Iata ca imposibilul de ieri, devine azi din ce in ce mai posibil, iar pasul catre urmatorul nivel de detalii este chiar dupa colt.

Articolul complet cu explicatii il puteti gasi pe StiintaAzi sau varianta in engleza pe BBC News.


Cum arata Internetu’?!

July 3, 2009

Daca v-ati pus vreodata aceasta intrebare, acum aveti si un raspuns. Iata:

Asa arata Internetu'

Asa arata Internetu'

Poza am luat-o de pe Wikipedia, dar nu mai stiu link-ul pentru a-l posta. Citeam ceva legat de testele nucleare efectuate de Coreea de N si dupa vreo 3-4 click-uri am ajuns la ea.

Dupa parerea mea, arata ca un fulg de papadie multicolor 😀

Later Edit: linku

Cica este o poza realizata cu datele colectate de prin 2005. Destul de veche.


Alt Experiment Coca-Cola (Hi-Speed)

June 1, 2009

M-am decis sa continui pe tema expunerilor foarte scurte; am zis de data asta sa duc totul in extrem si sa creez ceva total bombastic si colorat. Imaginea rezultata nu a existat niciodata, fiind efectul imbinarii a mai multor cadre trase in timp (nici nu cred ca este posibil ca asa un cadru sa fie tras dintr-o singura expunere, sau poate foarte greu, implicand controlul multor elemente fizice cu o mare rigurozitate).

Am tras aproximativ 30 de cadre, iar compozitul e rezultatul a vreo 25 dintre ele, dupa o munca de photoshop de cateva ore incluzand vreo 3 crashuri si vreo 2 mesaje de OUT OF MEMORY. Asta, in ciuda faptului ca am 8g de ram, un fisier PSD cu 30 de imagini de apx 5700 x 3600 (ceva de genu) si mastile aferente, in 16 biti de culoare per canal, isi spune bine cuvantul asupra resurselor. Recomand o rezolutie mult mai mica pentru cei ce vor sa incerce, mai ales pentru cei ce nu au sistem de operare in 64 biti.

Singurul lucru alterat la fotografie este saturatia selectiva (no shit, Einstein). Imaginea NU are sharp adaugat in nici un fel, in afara celui adaugat de presetul standard din EOS. La fel ca in celalalt post, am inclus si EXIF-ul, in caz ca e cineva interesat.

2 blitz-uri Canon 580EX II; expunere de aproximativ 1/20.000 din secunda, asta tinand cont de viteza de sincronizare a celor 2 blitz-uri, pe care din pacate nu le pot declansa simultan, decat wireless prin master-slave, ceea ce creaza un lag. In imagine se vede clar lagul- pe unul dintre cele 3 cuburi de gheata din partea de sus (Nu este motion blur, sunt doar 2 expuneri foarte apropiate ca timp). Exista un master-switch la care se leaga cele 2 blitz-uri prin fir, declansandu-se ambele instantaneu, dar nu am gasit de cumparat asa ceva, din simplu motiv ca lumea nu este interesata sau nu are nevoie, pentru ca dracia nu este tocmai conventionala fotografic.

Eye-Candy

Eye-Candy

Later Edit: Hmm… din pacate nu s-a pastrat EXIFul, pentru ca a trebuit in final sa schimb color space-ul pentru jpeg. Oricum am tras pe intuneric cu 135 la f/16, 10 secunde expunerea pe aparat, iso 400 si blitz-urile la 1/64.


Experiment

May 28, 2009

Continuand in tema expunerilor foarte scurte, am mai facut un experiment aseara cu o sticla de Coca Cola Zero.

Am folosit 2 blituri Canon 580EX II sincronizate prin Master-Slave si trase expuneri multiple; singurul element mobil din fotografie este lichidul. Sticla stand pe loc, am asamblat fotografia in Photoshop si am pastrat elementele care mi s-au parut mai interesante.

Per total a iesit foarte bine, desi s-ar mai fi putut lucra la diferite imbinari de lichid. Nu am stat prea mult pe ea, deoarece nu post-procesarea era testul, ci expunerile foarte scurte.

Mi se pare foarte interesanta combinarea de lumina calda cu lumina rece. Bineinteles ca a trebuit sa pictez lumina, deoarece nu am folosit filtre pe blituri, lumina in fotografiile initiale fiind neutra.

De asemenea, am observat incredibila definitie a celor 21 de megapixeli de pe canon 5d mark II. Am reusit sa scot O GARLA de detalii din expunere care nu erau vizibile, fara noise adaugat. Jos palaria.

Am adaugat fotografia cu EXIFul intact si la o rezolutie de 1200 pixeli latura mare, ca sa se mai observe putin din detalii. Expunere de apx 1/32.000. Dati click pe imagine pentru cea originala, pt ca cea de mai jos e crunch-uita si se vede urat de tot.

Coca-Cola Zero

Coca-Cola Zero


Hi-Speed 2

May 27, 2009

(continuare)

Uitandu-ne putin la istoria camerei de filmat si de fotografiat, observam ca expuneri foarte scurte si viteze foarte mari de cadre pe secunda, au fost obtinute cam de pe la inceputul secolului XX.

De remarcat faptul ca primele camere de mare viteza (cca 1929), trageau pelicula de 16mm cu peste 1000 de cadre pe secunda, toate angrenajele fiind mecanice. Primele expuneri inimaginabil de scurte au fost fost realizate de Harold Edgerton, profesor la MIT, in vederea observarii explozilor nucleare (cca 1940) in primele momente ale detonarii.

Instrumentul care realizeaza o astfel de expunere se numeste camera rapatronica, iar obiectivul este format dintr-un cilindru, un ansamblu de lentile si 2 filtre cu unghiul de polarizare al luminii pozitionat la 90* unul catre celalalt, pentru a bloca toata lumina care ar expune filmul fotografic; intre cele 2 filtre se afla o “celula Kerr”, derivata din efectul Kerr care este o schimbare in refractia unui material dupa ce a fost supus unui camp electric. Celula este ca o bobina foarte mica formata dintr-un nucleu lichid de nitrobenzen si dotat cu electrozi foarte mici, care in momentul declansarii actioneaza ca un obturator (aplicand un camp electric electrozilor, se schimba propietatzile de polarizare ale nitrobenzenului, rotind planul de polarizare  si permitind luminii sa treaca prin al doilea filtru, astfel incat sa impresioneze filmul cateva nanosecunde).

Nu stiu exact daca filmul folosit este vreun proces special sau pelicula simpla. Nu sunt sigur nici cum mecanismul de declansare al camerei este sincronizat cu detonarea. Aceste cadre sunt trase intre 1 si 40 de milisecunde dupa detonare.

Observam ca de-a lungul istoriei au fost inventate o sumedenie de tehnici de a trage cat mai multe cadre pe secunda, sau de a obtine expuneri cat mai mici; tehnici cu avantaje si dezavantaje, tehnici ce au fost dezvoltate sau abandonate. Motivul pentru care io cred ca aceste tehnici nu sunt disponibile amatorului-profesionist este ca necesita o foarte puternica iluminare si majoritatea echipamentelor necesare fiind high-end, costa foarte mult si sunt costisitoare ca ingrijire si folosire. Cu cat timpul de expunere devine mai mic, cu atat trebuie mai multa lumina, intrand in calcul si suprafata ce trebuie iluminata. Problema este ca pentru o filmare cu multe cadre, trebuie o lumina puternica si continua, element ce duce la o incalzire ingrozitoare a reflectoarelor. De exemplu luminile de la un test de coliziune dintre 2 autovehicule filmat cu foarte multe cadre pe secunda, se aprind doar pentru aproximativ 5 secunde, cat dureaza testul, altfel s-ar arde. Cat despre lumina necesara unei expuneri fotografice foarte scurte, ea nu este nevoie sa fie continua, dar conteaza foarte mult ce timp de raspuns si ce intensitate are in acest timp de raspuns, si cum este folosita in raport cu obturatorul daca acesta intra in calcul, etc.

Ziceam in postul trecut ce ar trebui facut ca sa obtinem cu o camera relativ obisnuita expuneri foarte scurte, peste capacitatea aparatului de declansare a obturatorului, si incheiasem prin a spune ca trebuie sa inlaturam obturatorul. Sincer asta este un truc foarte vechi in arsenalul fotografilor. Cum adica sa inlaturam obturatorul? Simplu. Il eliminam din calculul expunerii si nu ne folosim de el, prin expunere pe BULB sau pe expunere lunga.

Toata nebunia poate fi facuta cu orice aparat si minim un blitz extern. Atat. Bineinteles ca exista echipamente specializate pentru sincronizare la mare viteza, dar credeti-ma, nu va puteti apropia de ele ca pret; nici macar nu incercatzi sa le cautati (Vezi unilux).

Pentru cadrele care le-am tras zilele astea va mai trebuie un background care poate fi orice fel de panza si un loc unde sa puteti face mizerie si baltoaca:)

Deci. Se pune aparatul pe un scaun, se trece pe focus manual, se focalizeaza corect, se seteaza pe manual; in functie de expunere, care trebuie sa fie macar 5 secunde ca sa ai timp, se seteaza diafragma (tragand cateva teste de proba cel mai simplu, pana se ajunge la expunerea dorita) si se face intuneric bezna (cel mult se pastreaza lumina de la telefonul mobil pentru ghidaj). Se declanseaza aparatul, se arunca-n toate directiile cu apa sau ce vreti si se expune cu blitz-ul in momentul dorit. Gata.  Tocmai ati facut o expunere foarte scurta.

Acesta este un sistem basic dar foarte eficient si ieftin. Pentru rezultate bune, folositi un blitz nikon sau canon de la 1/32 in jos din puterea lui maxima. In postul anterior aveti timpii aproximativi de expunere. In principiu puteti sa faceti voi un setup care va place si sa experimentati cu ideile proprii. Va mai dau o idee. Nu este mot-a mot sa fie intuneric bezna. Prin expunerea lunga puteti crea un efect de background foarte frumos, iar in ultima secunda poc lichidul si un blitz pe el. Nu va rezumati doar la lichide. Asta imi place mie personal. Puteti face o expunere luuunga noaptea pe bulevard, iar in ultima secunda de expunere va bagati in cadru si va datzi cu blitzu’n ochi 🙂 si iese un cadru care altfel nu are cum sa iasa decat photoshop, si nu iese la fel de bine.

Momentan cam atat. Va las in compania fotografiilor de le-am tras aseara. Ma retrag in baia proprie pentru mai multe experimente FOTOGRAFICE. Azi e noaptea cu oglinda :D, si nu.. nu fac spiritisme.

Pe data viitoare.

PS: Am uitat mai sus sa adaug ca un setup mai avansat contine declansatoare speciale de blitz, cele mai populare fiind de sunet; nu sunt nici prea complicate de construit si nici prea scumpe; de exemplu se pot folosi in cazul unui balon fotografiat cand se sparge; declansatorului i se poate schimba pozitia, putand astfel fi controlat momentul descarcarii blitului, obtinandu-se o imagine diferita de fiecare data.

PPS: Majoritatea obturatoarelor din aparatele standard de fotografiat sunt mecanice, sau electronice de slaba calitate si mai mult de 1/8000 maxim nu vor declansa, asa ca cea mai la indemana metoda de a realiza expuneri foarte scurte este cea descrisa mai sus. Folosirea unui blitz de studio chiar si de-o calitate superioara nu este indicata pentru ca au timp de iluminare mult mai mare decat blitz-urile cu montura de aparat canon sau nikon.