fotografie cu sincronizare blitz de mare viteza.
M-am pus sa studiez putzin problema. Sapand din ce in ce mai adanc, lucrurile au devenit mult mai complicate decat realizam. In termeni umani: conteaza mult daca obturatorul este mecanic sau electronic. Surfand pe internet am gasit multe teste facute cu tot cu explicatii si matematica aferenta, dar sunt date mult prea avansate pentru mintea mea actuala. Este foarte interesant domeniul si merita persistat pe el.
Deci majoritatea DSLR-urilor au obturatorul mecanic. Asta ce inseamna? Ca este format din 2 lamele metalice foarte fine care se misca in directii opuse in momentul cand e declansat aparatul cu mecanismul aferent, astfel expunand filmul sau senzorul electronic secvential la lumina. (tin minte ca la zenitul meu vechi, obturatorul era format dintr-o perdea din panza neagra -total nepractic dar ieftin- motiv pentru care s-a si defectat ireparabil dupa ceva vreme).
Acum blitzul devine elementul cheie. Ceea ce eu nu stiam sau nu realizasem, este ca blitzurile nu dau lumina cu intensitate diferita la declansare, ci difera TIMPUL de iluminare in functie de setari. Nu am realizat niciodata asta pana acum. Deci un blitz cum este EX 580 II de la Canon, la intensitate maxima, iluminarea se intampla la a mia parte din secunda sau mai bine zis la milisecunda. Folosit standard, cu setari standard sau auto, in medie, iluminarea se face cam intr-a 10.000a parte din secunda. Este fascinanta treaba. Dar in momentul asta probabil va intrebati de ce majoritatea DSLR-urilor sau SLR-urilor sincronizeaza obturatorul cu blitzul la maxim a 250a parte din secunda? are de a face cu mecanica obturatorului; acele 2 lamele NU se deschid instantaneu. Deci viteza de sincronizare este viteza maxima a obturatorului in care acesta expune suprafatza fizica totala a senzorului sau a filmului la lumina blitzului. Recomand pentru o mai buna intelegere sa intrati pe site-ul lui Ken Rockwell, unde explica mult mai amanuntit tot procesul mecanic si problemele ce intervin in diferite situatii, dar trebuie citit articolul de cateva ori ca sa aiba sens 
.
Iata timpii de raspuns al unui blitz precum 580EX
1/1050 sec. at M1/1 output
1/1100 sec. at M1/2 output
1/2700 sec. at M1/4 output
1/5900 sec. at M1/8 output
1/10900 sec. at M1/16 output
1/17800 sec. at M1/32 output
1/32300 sec. at M1/64 output
1/41600 sec. at M1/128 output
deci la 1/128 timpul teoretic de expunere este de aproximativ 20 de microsecunde. Dar ce inseamna asta? Hai sa vedem clar un exemplu:Luam un polizor circular a carui viteza de rotatie o stim sau o calculam prin sunet (analizam cu un osciloscop frecventa emisa de rotatia discului). Sa zicem ca are 500 rotatii pe secunda. Ce inseamna asta mai exact? Adica discul efectueaza o misare de rotatie completa (360*) in a 500a parte dintr-o secunda. Bun. Deci asta inseamna ca daca fac o poza cu 1/500 dintr-o secunda, discul va arata clar in centru si ca o mare pata in extremitatzi deoarece el a efectuat in timpul asta 360 de grade. Calculand mai departe, rezulta ca daca vreau sa prind intr-o fotografie discul aproape oprit, ar trebui sa folosesc un timp de expunere de peste 1/180.000. La 1/180.000 discul s-ar misca un singur grad, si tot am obtine o mica pata pe latura externa a discului.
Dar hai sa luam un exemplu in extremis de data asta. Freza dentistului care are peste 500.000 de rotatii pe minut. Asta inseamna ca pe secunda are apx. 8000 de rotatii. Deci viteza teoretica cu care trebuie fotografiata ca sa para aproape nemiscata este de aprx. 1/3.000.000 (0,33µs). Am spus viteza teoretica, deoarece freza avand o suprafata foarte mica, poate fi pacalita si cu o expunere mult mai lunga. Depinde si de dimensiunea fizica a obiectului fotografiat, cat si de distanta. Daca ar fi fotografiata cu un macro puternic, atunci n-are mai merge pacalita.
O mashina de formula 1, sa zicem ca se deplaseaza cu 300km pe ora, sau 5km pe minut, sau 80m/s. Tot una e. La 1/100 expunere, mashina ar circula 0.8m (80cm), iar la 1/1000 ar face apx 0,08m, sau 8cm. Deci scapam relativ ieftin cu fotografia de F1. No problems here; (nu am luat in calcul si distanta focala sau distanta fizica intre mashina si fotograf, sau conditile de iluminare etc, cazuri in care se complica lucrurile).
Unde vreau sa ajung… Ca orice in lume, si sincronizarea de mare viteza este relativa, dupa cum am putut vedea si in exemplele de mai sus. Dar pana si pe aparatele profi, obturatorul nu e mai rapid de 1/8000 din secunda. Si mai rau, blitzul nu sincronizeaza decat la 1/250. Cum apucam matza de coada? Majoritatea DSLR-urilor, ofera azi posibilitate de sincronizare a blitului si la viteza mare. Dar din pacate acest “feature” este mai mult o campanie de marketing, el fiind in realitate un truc plin de probleme si dezavantaje; unul din ele fiind chiar blitzul care, folosind in acest mod, se descarca la putere maxima consumand multa baterie si timp de reincarcare, iar lumina rezultata este foarte slaba. Asta pentru ca in orice timp dat din expunere, doar o fractiune din lumina rezultata ajunge pe senzorul aparatului.
Asa ca ce e de facut? Simplu. Eliminam variabile din ecuatzie. Si ce variabila e mai buna de eliminat decat obturatorul in sine? Deoarece cum am vazut mai sus, viteza de descarcare a unui blitz este de aproape 6 ori mai mare, decat viteza obturatorului.
Mai e mult de spus. Va las sa cercetati problema pana data viitoare, cand vom continua discutia. Iata in continuare cateva cadre trase asta seara cu diferite solutzii combinate ad-hoc (apa, lapte, sirop, cerneala). Data viitoare va spun si cat de simplu sunt de facut si materialele necesare.
Posted by soundmans 
. Iata in continuare ce-a iesit. In curand o sa postez pe propriul site galeria, pentru ca aici nu prea sunt multumit de cum se organizeaza fotografiile. N-joy!
